• Visul meu
• Prieteni
• Pentru tine
• Speranta
• O dragoste de mama

Visul meu

Si ce am eu?O fantezie.
In lumea mea e bucurie
Stropi de aur rupti din soare
Si iubiri nemuritoare.

In lumea mea sunt eu cu tine
Noi doi traim in fericire.
Si bate-o briza de speranta ,
Dinspre marea fermecata

Iar pe malul nemuriri
Simti mireasma viretuirii
Si iubirea interzisa,
E aici de mult promisa.

E-un taram paradoxal.
Poate-un vis prea magistral
Caci soarele-i pe cer cu luna
Stralucind ca n-totdeauna.

Dar ce-i Pamantul fara soare?
E o planeta care moare
Asa-i un om fara iubire,
O floare vesteda-n pierire.

Dar nu-i nevoie de aldura
Cand dragostea topeste-o ura.
Si nu-i nevoie de racoare
Cand inima imi bate tare.

Si fara plans,fara suspine,
Am sti ce-i aia fericitre?
Si fara vant,si fara ploi,
Am sti ca-i soare dupa nori?

Toata viata are un sens.
Suferinta,ras sau vers
Toate sunt la timpul lor.
Toti avem cate un rol.

Prieteni

De zece ani n-am mai venit
Sa vad unde-am copilarit
De frica ca voi suferi
Ca nu mai sunt aici copii.

Toti am crescut si toti ne-am dus,
Spre rasarit sau spre apus
Si0n vechea casa batraneasca...
Sunt alti stapani in asta casa.

Ating gardul vechi de fier,
De cate ori il saream eu?!
Fiind copil cat alergam,
Si cat de fericit eram!

Vad nucul mare si batran
Si ciresul cel din fund,
Totul e tacut acum...
Bunicul nu m-asteapta-n drum.

Sa vina iar ca altadat`
Si-n brate sa ma fi luat
Nu e nici el,nu-i nici bunica,
Nu-i nici povestea cu zanica.

Nu mai e nimeni aici
Unde-am fost toti fericiti
Sa plang ,nu pot sa ma abtin,
Caci lacrimi siroind in vin.

Si-mi amintesc de Cezarica
Catelul meu cel fara frica
Tovaras bun el imi era
Si peste tot ma insotea.

Acum vad via
Doamne ce-mi placea!
Cu bunicu fugeam prin ea
Cand ne jucam de-ascunselea

Si cat eram de fericita
Cand de toti eram iubita!
Acum bunicii au plecat
Dar amintiri ei mi-au lasat

Ma plimbam cu ei prin parc
Si sa merg m-au invatat
Sa ma dau pe trotineta
Chiar sa merg pe bicicleta.

Si martori am peretii odaii
Ce-au ascultat povesti cu zmeii
Cu Fat-Frumos si cu Ileana,
Cu zana buna ,Cosanzeana.

Si uite!Vad acum prin gard
Un visin mare si bogat
L-am plantat eu cu bunicul
Acum mult timp...

Eu cu bunicul.

In amintirea bunicilor mei.

Prieteni

Te cunosc de-o viata dar parca-mi esti strain
Si nu mai esti acelas,copilul din vecini
Mi-erai ca si un frate,desi strain de sange
Si deseori amaru-mi puteam la tine a-l plange.

Mai tii tu minte seara pe banca aceea veche
Sub nucul secular cel fara pereche?
Noi ne-am jurat atunci sa ne iubim mereu
Sa fim tot impreuna,la bine sau la rau.

Eram nedespartiti cand ne jucam noi doi
Si chiar de ne certam,ne impacam napoi.
Iar in gradina veche,de cate ori mergeam,
Sa spunem o poveste,sa povestim un basm!

Dar timpul trece si-am crescut
Nu stiu de cand nu ne-am vazut
E un barbat in fata mea
Ce m-a oprit din calea mea.

Doi ochi caprui eu regasesc
Si-acelas ras copilaresc
Suntem noi doi din nou aici
Unde am crescut de mici.

O umbra din trecut invie
Si se perinda-n amintire
Ne-am despartit fara sa stim,
De am pierit sau de traim.

Copilaria ea s-a dus,
Desi-am strigat-o n-a raspuns.
Noi am ramas in urma ei,
...S-a dus si ea cu anii ei!

Iar noi suntem din nou aici
Si ne privim foarte uimiti
Nu mia suntem doi copii,
Dar amici pe veci vom fi!

Poate amici e putin spus ,
Eu de mica te-am placut,
Si te vad cum ma privesti,
IUBIRE! Tu unde esti?

Pentru tine

Poti tu sa fi departe
Dar gandu-mi e la tine
Si zambetul tau dulce
E-nchis in nemurire.

Am ca amintire
O poza invchita
Ce o privesc ades,
Cand lacrimi s risipa.

Si zi de zi iti scri,
Gandindu-ma la tine
Inca te iubesc
Dar stiu ca nu e bine.

De ce ma dai uitarii
Cand sti cat te iubesc?
De ce mi-s rosii ochii
Atunci cand ma trezesc?

Poate tu nu sti,
Nici nu banuiesti,
Ca intr-un colt de lume,
Cuiva tu ii lipsesti.

Iar daca vei citi
Aceasta poezie,
Sa sti ca de acum,
Ti-e dedicata tie.

Speranta

Tu sti sa imi stergi lacrimi
Prin vorbe dulci si moi,
Sa imi redai speranta
Cand ne iubim in zori,

Esti tot ce am mai scump
Si te iubesc nespus,
Dar vorbele n-ajung,
Sa-ti spun ce am de spus!

Doar sufletu-mi ranit,
Ce tu l-ai ingrijit,
Ne este acum martor
Ca noi doi ne-am iubit

Prin ploile de vara
Noi ne tineam de mana,
In noptile de iarna
Eram tot impreuna.

Te-am cunoscut cand eram trista,
Si visele-mi erau pustii.
Dar ai tai doi ochi albastrii,
Mi-au fost leacuri inimii.

O dragoste de mama,

Tu ma inveti ce-i bine si ce-i rau,
Imi reda speranta doar un cuvant de-al tau,
Iubirea ta e mare, izvor nemuritor
Si viata mea intreaga-ti voi fi recunoscator.

De cand eram copil eu te iubeam enorm,
Decat sa-ti fac vreun rau, aleg ca eu sa mor
Ochii tai frumosi sunt mangaierea mea,
Iar mana ta cea calda, e ocrotirea mea.

Vorbele n-ajung iubirea-mi sa-ti exprim,
De ziua ta mamico, atata am sa-ti zic:
Eu te iubesc acum, te voi iubi mereu
Si mama: Eu sunt mandra ca fiica iti sunt eu!

pentru mama mea, Daniela,
cu multa dragoste, Corina

Cititi alte poezii ale Corinei in limba romana si in engleza.